buh
BUH s.n. (Pop. şi fam.; în expr.) A-i merge (sau a i se duce cuiva) buhul = a ajunge să fie foarte cunoscut (pentru faptele sale, de obicei reprobabile); a se spune despre cineva că... – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BUH n. pop. : A-i merge (cuiva) ~ul a ajunge de pomină (pentru anumite fapte reprobabile); a-i merge (cuiva) vestea. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
buh (búhuri), s.n. – Zvon; faimă. Pol., rus. buch „zgomot” (Cihac, II, 30; DAR); cf. buc. Se foloseşte în Mold.
(Dicţionarul etimologic român)
buh- – Rădăcină expresivă, care indică ideea de „umflătură”. Creaţie spontană, care coincide cu rădăcina romanică buff- (REW 1373), de unde it. buffare, fr. bouffer, sp. abuhado. Alternanţa h-f este curentă în aceste formaţii, cf. bufni – buhni bufă – buhă, ceea ce dă naştere la o confuzie cu der. lui buf-. Pe de altă parte, formaţia este paralelă rădăcinii bolf-, care are acelaşi sens. Ca în toate formaţiile expresive, coincide cu alte cuvinte, fără a fi totdeauna posibil să se precizeze dacă întîlnirea este pur şi simplu întîmplătoare, şi nici, dacă este vorba de un împrumut, care este sensul acestuia. Der. buft, s.n. (pîntece, burtă); bufte (var. bufti, bufliş) s.m. (poreclă pentru persoane grase), coincide cu mag. bufti „cu faţa rotundă”; buget (var. buged), adj. (umflat, puhav); probabil format cu sufixul -et (ca suleget), şi asimilat posterior cu fraged, lînced, (cf. Pascu, Suf., 64), fără a fi nevoie să invocăm un problematic *buccidus, de la bucca (Tiktin; Loewe 39; DAR; Rosetti, I, 164); bugezi (var. Mold. bugini), vb. (a se umfla de somn); buhăi (var. buhăvi), vb. (a umfla), care coincide cu sb. bujati „a dospi pîinea”; buhav, adj. (puhav, umflat, flasc), pe care Philippide, Principii, 140, îl derivă din bg. buhav, care se întîlneşte cu sb. buhav, cf. ngr. μποῦχαβος (Meyer, Neugr. St., II, 45); buhăveală, s.f. (înv.) (umflătură); buhos, adj. (umflat); buhuiat, adj. (ciufulit); puhav, adj. (umflat, fleşcăit); puhăvi, vb. (a umfla); bucşai, adj. (cu faţa rotundă), pe care Scriban îl transcrie boxai şi îl derivă de la box „cîine care caută prin tufişuri”.
(Dicţionarul etimologic român)
buh s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BUH n. pop. : A-i merge (cuiva) ~ul a ajunge de pomină (pentru anumite fapte reprobabile); a-i merge (cuiva) vestea. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
buh- – Rădăcină expresivă, care indică ideea de „umflătură”. Creaţie spontană, care coincide cu rădăcina romanică buff- (REW 1373), de unde it. buffare, fr. bouffer, sp. abuhado. Alternanţa h-f este curentă în aceste formaţii, cf. bufni – buhni bufă – buhă, ceea ce dă naştere la o confuzie cu der. lui buf-. Pe de altă parte, formaţia este paralelă rădăcinii bolf-, care are acelaşi sens. Ca în toate formaţiile expresive, coincide cu alte cuvinte, fără a fi totdeauna posibil să se precizeze dacă întîlnirea este pur şi simplu întîmplătoare, şi nici, dacă este vorba de un împrumut, care este sensul acestuia. Der. buft, s.n. (pîntece, burtă); bufte (var. bufti, bufliş) s.m. (poreclă pentru persoane grase), coincide cu mag. bufti „cu faţa rotundă”; buget (var. buged), adj. (umflat, puhav); probabil format cu sufixul -et (ca suleget), şi asimilat posterior cu fraged, lînced, (cf. Pascu, Suf., 64), fără a fi nevoie să invocăm un problematic *buccidus, de la bucca (Tiktin; Loewe 39; DAR; Rosetti, I, 164); bugezi (var. Mold. bugini), vb. (a se umfla de somn); buhăi (var. buhăvi), vb. (a umfla), care coincide cu sb. bujati „a dospi pîinea”; buhav, adj. (puhav, umflat, flasc), pe care Philippide, Principii, 140, îl derivă din bg. buhav, care se întîlneşte cu sb. buhav, cf. ngr. μποῦχαβος (Meyer, Neugr. St., II, 45); buhăveală, s.f. (înv.) (umflătură); buhos, adj. (umflat); buhuiat, adj. (ciufulit); puhav, adj. (umflat, fleşcăit); puhăvi, vb. (a umfla); bucşai, adj. (cu faţa rotundă), pe care Scriban îl transcrie boxai şi îl derivă de la box „cîine care caută prin tufişuri”.
(Dicţionarul etimologic român)
buh s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Cuvinte care încep cu literele: bu
Cuvinte se termină cu literele: uh