buhai dex - definiţie, sinonime, conjugare
BUHÁI, (I) buhai, s.m. (II) buhaiuri, s.n. I. S.m. 1. (Zool.; reg.) Taur. 2. Compus: buhai-de-baltă = bou-de-baltă. 3. Plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale şi flori verzi-gălbui dispuse într-un spic (Listera ovata). II. S.n. Instrument muzical popular format dintr-o putinică cu fundul de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage cu degetele umezite, producând astfel un sunet asemănător cu mugetul unui taur. [Pl. şi: (II) buhaie] – Din ucr. buhaj.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BUHĂÍ1, buhăiesc, vb. IV. Refl. A se umfla la faţă (de boală, de băutură, de somn etc.); a se puhăvi. – Din buhav.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BUHĂÍ2, buhăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A ţipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuşi. – Din buhai.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BUHÁI1 ~ m. pop. 1) Mascul reproducător al vitelor cornute mari; taur. 2) fig. fam. Om brutal. [Sil. bu-hai] /<ucr. buhaj
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BUHÁ//I2 ~iuri n. Instrument muzical popular folosit de urători la Anul Nou, confecţionat dintr-o putinică cu unul dintre funduri din piele, prin care trece un smoc de păr de cal care, fiind tras cu degetele umezite, produce sunete asemănătoare cu mugetul taurului. [Sil. bu-hai] /<ucr. buhaj
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE BUHĂ//Í mă ~iésc intranz. pop. (despre persoane) A se umfla la faţă (de boală, de somn, de băutură etc.); a deveni buged. [Sil. -hă-i] /Din buhai
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

buhái (-i), s.m. – 1. Taur. – 2. Berbec sau ţap de peste doi ani. – 3. Instrument muzical (cf. bou 3). – 4. Pelerină. Rut. buchai, rus. bugaj, (DAR) din tc. buga „taur” (cf. bugă). Ar putea fi şi invers. După Lokotsch 339, rom. provine din tc.; şi din rom. a trecut în pol. după Miklosich, Wander., 12, şi în mag. bohaj (Edelspacher 10).
(Dicţionarul etimologic român)

buhăi, buhăi I v.i. a tuşi. II v.r. a-şi pierde prospeţimea tenului (în special ca urmare a consumului de alcool). (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

buhái (taur) s. m., pl. buhái, art. buháii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

buhái (instrument muzical) s. n., pl. buháiuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

buhái-de-báltă s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

buhăí (a se umfla, a ţipa) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. buhăiésc, imperf. 3 sg. buhăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. buhăiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BUHAI-DE-BÁLTĂ s. v. bou-de-baltă.
(Dicţionar de sinonime)

BUHÁI s. 1. (BOT.; Listera ovata) (reg.) puţa-cocoşului. 2. (TEHN.) cârlig, greblă, hreapcă, vergea, (reg.) crivea. (~ul este un dispozitiv la coasă.) 3. (TEHN.) coinac, (reg.) crainic, făfălug, tăvălug, zăvor, cântarul pietrelor. (~ la moară.) 4. (MUZ.) (reg.) şteand, (Transilv.) dubă. (~ul este folosit de colindători.)
(Dicţionar de sinonime)

BUHÁI s. v. gealău, rădaşcă, răgage, taur.
(Dicţionar de sinonime)

BUHĂÍ vb. a se puhăvi, a se umfla, (reg.) a se bugezi. (S-a ~ tare la faţă.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bu buh buha

Cuvinte se termină cu literele: ai hai uhai