buiac dex - definiţie, sinonime, conjugare

buiac

BUIÁC, -Ă, buieci, -ce, adj. (Reg.) 1. Care trăieşte bine, răsfăţat. 2. Zburdalnic, nebunatic; nechibzuit. – Din sl. bujakŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BU//IÁC ~iácă (~iéci, ~iéce) pop. 1) (despre plante) Care creşte foarte repede şi mare. 2) (despre fiinţe) Care este foarte vesel şi energic; neastâmpărat. [Sil. bu-iac] /<sl. bujaku
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

buiác (buiácă) adj. – 1. Nechibzuit, nebunatic. – 2. Exaltat, nebun, aiurit. – 3. Chefliu, petrecăreţ. – 4. (Înv.) Exuberant, roditor. Sl. bujakŭ „nebun” (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Lexicon, 48; Cihac, II, 32; Berneker 98). Pentru sensul 4, cf. fr. herbes folles. Cf. buiestru, buimac. Der. buieci (var. buici), vb. (a prospera, a fi din belşug; a se mîndri; a chefui); buiecie, s.f. (mîndrie, nebunie); îmbuieci, vb. înv. (a se mândri; a se îngrăşa).
(Dicţionarul etimologic român)

buiác adj. m., pl. buiéci; f. sg. buiácă, pl. buiéce
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: bu bui buia

Cuvinte se termină cu literele: ac iac uiac