bujorel

BUJORÉL, bujorei, s.m. 1. Diminutiv al lui bujor; bujoraş. 2. Mică plantă erbacee cu frunze lunguieţe şi ovale şi cu flori mari, purpurii; gemănariţă (Orchis papilionacea). – Bujor + suf. -el.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

bujorél s. m., pl. bujoréi, art. bujoréii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BUJOREL-DE-MÚNTE s. v. smirdar.
(Dicţionar de sinonime)

BUJORÉL s. (BOT.; Orchis papilionacea) gemănariţă, (reg.) poroinic, sculătoare.
(Dicţionar de sinonime)

BUJORÉL s. v. floare-de-leac, untul-vacii.
(Dicţionar de sinonime)