bulbucare dex - definiţie, sinonime, conjugare
BULBUCÁ, bulbúc, vb. I. 1. Refl. şi tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); a (se) holba. 2. Intranz. şi refl. (Despre apă, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. b u l b u c.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BULBUCÁ bulbúc tranz. pop. (ochii) A face să se bulbuce. /<lat. volvicare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE BULBUCÁ se bulbúcă intranz. (despre ochi) A ieşi din orbite (de frică, groază, furie etc.). /<lat. volvicare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bulbucá vb., ind. prez. 1 sg. bulbúc, 3 sg. şi pl. bulbúcă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BULBUCÁ vb. v. holba.
(Dicţionar de sinonime)

BULBUCÁRE s. v. holbare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bu bul bulb bulbu bulbuc

Cuvinte se termină cu literele: re are care ucare bucare