BULBUCEÁLĂ, bulbuceli, s.f. Faptul de a bulbuci; zgomot produs de apă, când face bulbuci (I 1). ♦ (Concr.) Mulţime de bulbuci (I 1). – Bulbuci + suf. -eală.(Dicţionarul explicativ al limbii române)
bulbuceálă s. f., g.-d. art. bulbucélii; pl. bulbucéli(Dicţionar ortografic al limbii române)