BÚLĂ, bule, s.f. 1. Băşică de aer sau de gaz aflată în masa unui lichid sau a unui solid. 2. Sferă, glob (mic) de metal, de sticlă etc. 3. (În antichitate şi în evul mediu) Pecete de aur, de argint sau de plumb, care se ataşa unui act pentru a-l autentifica; p. ext. act care purta o astfel de pecete. ♢ Bulă papală = act oficial emis de papi. – Din fr. bulle, lat. bulla.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BÚL//Ă1 ~e f. 1) Băşică de aer sau de un alt gaz prezentă într-un lichid sau în masa unui corp. 2) Obiect sferic de metal sau de sticlă, gol pe dinăuntru. /<lat. bulla, fr. bulle
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
BÚL//Ă2 ~e f. 1) (în antichitate şi în evul mediu) Pecete (de aur, argint sau plumb) care se aplica pe un act oficial pentru a-l autentifica. 2) Act care purta o astfel de pecete. ♢ ~ papală act oficial, emis de papă. /<lat. bulla, fr. boule
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
búlă (búle), s.f. – 1. Cîrpă. – 2. Prostituată. Mag. bulya (DAR). În Trans. de Nord, puţin folosit. După Iordan, BF, II, 185, este cuvînt expresiv, sau mai curînd reducere de la buleandră. Cf. bul.
(Dicţionarul etimologic român)
búlă (búle), s.f. – Glob; băşică. – Mr. vulă „sello”. Lat. bulla (sec. XIX); în mr., din ngr. βοῦλλα.
(Dicţionarul etimologic român)
BÚLĂ1 s.f. 1. Băşică (de aer, de gaz etc.). 2. Umflătură a pielii, umplută cu un lichid seros. 3. Sferă, glob (de metal, de sticlă etc.) gol pe dinăuntru. [< fr. boule, cf. lat. bulla].
(Dicţionar de neologisme)
BÚLĂ2 s.f. Act oficial emis de papă. ♦ Act emanat de la un suveran. [< lat. bulla, cf. fr. bulle].
(Dicţionar de neologisme)
BÚLĂ1 s. f. 1. băşică de aer sau de alt gaz în masa unui lichid ori a unui solid. 2. leziune elementară a pielii, sub formă de veziculă de mari dimensiuni. 3. sferă, glob. (< fr. boule, lat. bulla)
(Marele dicţionar de neologisme)
BÚLĂ2 s. f. 1. (la romani) medalion rotund de aur purtat la gât de copiii din familiile senatoriale sau ecvestre. 2. (ant. şi evul mediu) pecete de metal, bombată, care se ataşa unui act pentru a-l autentifica; act oficial emis de papă sau de un suveran. (< fr. bulle, lat. bulla)
(Marele dicţionar de neologisme)
BULÉ s. n. (ant.) Sfatul celor patru sute al unei cetăţi greceşti, care discuta probleme privitoare la buna funcţionare a statului şi pregătea şedinţele adunării poporului. (< fr., gr. boulé)
(Marele dicţionar de neologisme)
Bulă s.m. sg. 1. om prost. 2. om naiv. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
búlă s. f., g.-d. art. búlei; pl. búle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
búlă, búle, s.f. (reg.) cârpă, zdreanţă; femeie stricată.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
BÚLĂ s. băşică. (O ~ de aer.)
(Dicţionar de sinonime)
BÚLĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BÚL//Ă1 ~e f. 1) Băşică de aer sau de un alt gaz prezentă într-un lichid sau în masa unui corp. 2) Obiect sferic de metal sau de sticlă, gol pe dinăuntru. /<lat. bulla, fr. bulle
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
búlă (búle), s.f. – 1. Cîrpă. – 2. Prostituată. Mag. bulya (DAR). În Trans. de Nord, puţin folosit. După Iordan, BF, II, 185, este cuvînt expresiv, sau mai curînd reducere de la buleandră. Cf. bul.
(Dicţionarul etimologic român)
búlă (búle), s.f. – Glob; băşică. – Mr. vulă „sello”. Lat. bulla (sec. XIX); în mr., din ngr. βοῦλλα.
(Dicţionarul etimologic român)
BÚLĂ1 s.f. 1. Băşică (de aer, de gaz etc.). 2. Umflătură a pielii, umplută cu un lichid seros. 3. Sferă, glob (de metal, de sticlă etc.) gol pe dinăuntru. [< fr. boule, cf. lat. bulla].
(Dicţionar de neologisme)
BÚLĂ2 s.f. Act oficial emis de papă. ♦ Act emanat de la un suveran. [< lat. bulla, cf. fr. bulle].
(Dicţionar de neologisme)
BÚLĂ1 s. f. 1. băşică de aer sau de alt gaz în masa unui lichid ori a unui solid. 2. leziune elementară a pielii, sub formă de veziculă de mari dimensiuni. 3. sferă, glob. (< fr. boule, lat. bulla)
(Marele dicţionar de neologisme)
BÚLĂ2 s. f. 1. (la romani) medalion rotund de aur purtat la gât de copiii din familiile senatoriale sau ecvestre. 2. (ant. şi evul mediu) pecete de metal, bombată, care se ataşa unui act pentru a-l autentifica; act oficial emis de papă sau de un suveran. (< fr. bulle, lat. bulla)
(Marele dicţionar de neologisme)
BULÉ s. n. (ant.) Sfatul celor patru sute al unei cetăţi greceşti, care discuta probleme privitoare la buna funcţionare a statului şi pregătea şedinţele adunării poporului. (< fr., gr. boulé)
(Marele dicţionar de neologisme)
Bulă s.m. sg. 1. om prost. 2. om naiv. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
búlă s. f., g.-d. art. búlei; pl. búle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
búlă, búle, s.f. (reg.) cârpă, zdreanţă; femeie stricată.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
BÚLĂ s. băşică. (O ~ de aer.)
(Dicţionar de sinonime)
BÚLĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.
(Dicţionar de sinonime)