bulucire

BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE BULUC//Í mă ~ésc intranz. (despre fiinţe) A se aduna buluc; a se îngrămădi în număr mare într-un spaţiu restrâns, împingându-se în dezordine; a se îmbulzi; a se înghesui. /Din buluc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BULUCÍRE s. f. v. buluci. [DLRM]
(Alte dicţionare)

bulucí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bulucésc, imperf. 3 sg. buluceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. buluceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BULUCÍ vb. v. grămădi, îmbulzi, îndesa, înghesui, îngrămădi.
(Dicţionar de sinonime)