bumbăcire

BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vătui¹. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

bumbăcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. bumbăceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BUMBĂCÍ vb. v. snopi, stâlci, vătui.
(Dicţionar de sinonime)

BUMBĂCÍRE s. v. vătuire, vătuit.
(Dicţionar de sinonime)