BUMBĂCĂRÍŢĂ, bumbăcăriţe, s.f. Numele mai multor specii de plante erbacee cu flori brune-roşietice sau verzi-negricioase, cu fructul acoperit de peri mătăsoşi, asemănători bumbacului (1) (Eriophorum); lânărică. – Bumbac + suf. -ariţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BUMBĂCĂRÍŢ//Ă ~e f. 1) Specie de plante erbacee cu flori brune-roşietice sau verzi-negricioase, cu fructul acoperit cu peri lungi şi mătăsoşi, răspândite în mlaştini. 2) Plantă din această specie. /bumbac + suf. ~ăriţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
bumbăcáriţă s. f., g.-d. art. bumbăcáriţei; pl. bumbăcáriţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BUMBĂCÁRIŢĂ s. (BOT.; Eriophorum) (rar) puf-vegetal, (reg.) lânărică, lânăriţă, bumbac-de-câmp.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BUMBĂCĂRÍŢ//Ă ~e f. 1) Specie de plante erbacee cu flori brune-roşietice sau verzi-negricioase, cu fructul acoperit cu peri lungi şi mătăsoşi, răspândite în mlaştini. 2) Plantă din această specie. /bumbac + suf. ~ăriţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BUMBĂCÁRIŢĂ s. (BOT.; Eriophorum) (rar) puf-vegetal, (reg.) lânărică, lânăriţă, bumbac-de-câmp.
(Dicţionar de sinonime)