bumerang dex - definiţie, sinonime, conjugare

bumerang

BUMERÁNG, bumeranguri, s.n. Armă de lemn îndoit în formă de unghi obtuz, folosită de populaţia băştinaşă a Australiei, care, datorită formei sale şi a felului în care este aruncată, revine la locul de aruncare dacă n-a atins ţinta. – Din fr. boumerang.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BUMERÁNG ~uri n. 1) Armă confecţionată dintr-o bucată de lemn curbat, care, fiind aruncată la distanţă, revine la locul iniţial, dacă nu a atins ţinta. 2) fig. Acţiune ostilă orientată împotriva cuiva, care însă se întoarce împotriva acelei persoane care a iniţiat-o. /<fr. boumerang
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BUMERÁNG s.n. Armă de vânătoare din lemn, folosită de australieni, având o formă specială de baston îndoit, care, aruncată, revine singură la locul de pornire. [Pl. -guri. / < fr. boumerang, engl. bumerang, germ. Bumerang < cuv. australian].
(Dicţionar de neologisme)

BUMERÁNG s. n. armă de luptă şi de vânătoare din lemn, în formă de baston îndoit, la australienii băştinaşi, care, aruncată, neatingând ţinta, revine la locul de pornire. o efect de ~ = efect invers celui scontat, situaţie când un act de ostilitate, un argument se întoarce împotriva autorului său. (< fr., engl. boomerang, germ. Bumerang)
(Marele dicţionar de neologisme)

bumerang, bumeranguri s.n. (pub.) acţiune care are repercusiuni asupra iniţiatorului acesteia. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

bumeráng s. n., pl. bumeránguri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: bu bum bume bumer bumera

Cuvinte se termină cu literele: ng ang rang erang merang