bunăcreștere

*búnă-créştere (politeţe) (a dat dovadă de ~) s. f., art. búna-créştere (dar: buna lui creştere), g.-d. art. búnei-créşteri
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

bună creştere (dezvoltare bună) adj. + s. f. (o ~ a plantelor se realizează greu)
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)