bunghi
[Conjugare]
bunghí (-ghésc, -ít), vb. – 1. A cerceta, a observa, a desluşi. – 2. A-şi da seama, a înţelege. – 3. (Refl.) A se uita cu atenţie, a face ochii mari. – Var. sbunghi. Cuvînt de argou, probabil din ţig. bangi (f. de la bangos) „trecătoare, strungă” (Graur, BL, II, 185 şi V, 222; Juilland 160). Din acelaşi cuvînt ar putea proveni rom. sbanghiu (var. sbanchiu, spanchiu), adj. (saşiu), cf. Graur, BL, II, 195. DAR şi Vasiliu, GS, VII, 105, identifică acest cuvînt cu pronunţarea moldovenească a bunghi, der. de la bumb. – Der. bunghială, s.f. (atenţie, păzea!).
(Dicţionarul etimologic român)
bungheală la nasolu’ că ne bungheşte de la pandaimos expr. (intl.) atenţie, că ăsta ne cunoaşte din închisoare! (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
bunghi, bunghesc I (v.t.) 1. a supraveghea, a fila. 2. a înţelege, a pricepe. II 1. a privi, a se uita. 2. a şti, a se pricepe (la ceva). (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
bungheală la nasolu’ expr. (deţ.) atenţie, sumtem urmăriţi! (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
(Dicţionarul etimologic român)
bungheală la nasolu’ că ne bungheşte de la pandaimos expr. (intl.) atenţie, că ăsta ne cunoaşte din închisoare! (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
(Alte dicţionare)
bungheală la nasolu’ expr. (deţ.) atenţie, sumtem urmăriţi! (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)