buniță

BUNÍŢĂ, buniţe, s.f. Bunică. – Bună + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

buníţă s. f., g.-d. art. buníţei; pl. buníţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: bu bun buni bunit

Cuvinte se termină cu literele: ta ita nita unita