bura dex - definiţie, sinonime, conjugare
BUR, -Ă, buri, -e, s.m. şi f. (La pl.) Populaţie în Africa de Sud constituită din urmaşii coloniştilor europeni, în special olandezi, stabiliţi aici în secolul al XVII-lea; (la sg.) persoană care face parte din această populaţie. – Din pronunţarea bur a cuv. engl. boer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BURÁ1, pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt şi des; a burniţa, a ţârâi. – Din bură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BURÁ2, burez, vb. I. Tranz. 1. A astupa cu un material de buraj (argilă, nisip etc.) spaţiul gol, neocupat de explozive, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare. 2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. – Din fr. bourrer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÚRĂ s.f. Ploaie măruntă şi deasă (însoţită de ceaţă); burniţă, burniţeală, buroaică, – Cf. scr. b u r a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BUR//Á1 pers. 3 ~eáză intranz. A ploua mărunt şi des; a burniţa; a cerne. /v. bură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A BUR//Á2 ~éz tranz. 1) (găuri de mine după introducerea unui exploziv) A astupa cu un material inert (nisip, lut etc.). 2) (balastul de sub traversele unei linii de cale ferată) A apăsa cu forţă (pentru a întări). /<fr. bourrer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BÚR//Ă ~i f. Ploaie măruntă şi deasă; ploaie ciobănească; burniţă. /<sb. bura
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

búră (-ri), s.f. – 1. (Înv.) Furtună. – 2. Ceaţă; burniţă. – 3. Chiciură. – 4. Aburi, vapori. Origine incertă. Cihac, II, 34 şi Densusianu, Rom., XXX, 275, explică acest cuvînt prin sl. burja „furtună”, cf. bg., rus. bura, sb. bura „vînt dinspre nord” (Berneker). S-a observat, dimpotrivă, că acest cuvînt apare în alte limbi, cf. gr. βορέας, , lat. bŏreās, dalm. bura, ven. bura, toate cu sensul de „vînt dinspre nord” cat. boira, „ceaţă”, lituan „búris” „aversă”, alb. borë „zăpadă”, ngr. μπόρα „vînt puternic” (cf. tc. bora, cu acelaşi sens). Pentru der. romanici al lat. bŏreās, cf. Puşcariu, ZRPh., XXXVII, 112; REW 1219; Menéndez Pidal, RFE, 1920, p. 34; Skok, ZRPh., XLIII, 195. Simultaneitatea acestor cuvinte a făcut să se invoce existenţa unui vechi cuvînt balcanic, pe cînd, alţi cercetători consideră că rom. trebuie să provină din lat. În stadiul actual al cercetării, orice explicaţie nu este decît ipotetică. Der. bura, vb. (a ploua mărunt; a bruma); burniţă, s.f. (ploaie măruntă şi deasă); buracă, s.f. (ceaţă); buratec, s.n. (burniţă); burh(ăi)ală burniţă, burliţă, bîrnă, s.f. (burniţă); burniţos, adj. (noros; acoperit); îmbura, vb. (a bura).
(Dicţionarul etimologic român)

BURÁ vb. I. tr. 1. A astupa cu un material inert o gaură de mină după introducerea explozivului. 2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. [P.i. -rez, 3,6 -rează. / < fr. bourrer].
(Dicţionar de neologisme)

BURÁ vb. tr. 1. a astupa cu un material inert o încărcătură de exploziv pentru a mări efectul de distrugere. 2. a îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. 3. (inform.) a bloca alimentarea unei maşini electronice cu cartele perforate. (< fr. bourrer)
(Marele dicţionar de neologisme)

bur s. m., adj. m., pl. buri; f. sg. búră, pl. búre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

buri s. m. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

burá (a astupa cu buraj) vb., ind. prez. 1 sg. buréz, 3 sg. şi pl. bureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

burá (a ploua mărunt) vb. unipers., ind. prez. 3 sg. bureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

búră s. f., g.-d. art. búrei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

burá2, buréz, vb. I (înv.) a (se) lupta.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
BUR s. afrikaander. (~ii locuiesc în sudul Africii.)
(Dicţionar de sinonime)

BURÁ vb. (MET.) a burniţa, a ţârcâi, a ţârâi, (înv. şi pop.) a roura, (reg.) a burui, (înv.) a roua, (fig.) a cerne. (Afară ~.)
(Dicţionar de sinonime)

BÚRĂ s. v. chiciură, furtună, promoroacă, vifor, vijelie.
(Dicţionar de sinonime)

BÚRĂ s. v. burniţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bu bur

Cuvinte se termină cu literele: ra ura