burare dex - definiţie, sinonime, conjugare
BURÁ1, pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt şi des; a burniţa, a ţârâi. – Din bură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BURÁ2, burez, vb. I. Tranz. 1. A astupa cu un material de buraj (argilă, nisip etc.) spaţiul gol, neocupat de explozive, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare. 2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. – Din fr. bourrer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BURÁRE, burări, s.f. Acţiunea de a bura2; buraj. ♢ Burarea căii = îndesare manuală sau cu mijloace mecanizate a balastului sub traversele unei linii de cale ferată. – V. bura2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BUR//Á1 pers. 3 ~eáză intranz. A ploua mărunt şi des; a burniţa; a cerne. /v. bură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A BUR//Á2 ~éz tranz. 1) (găuri de mine după introducerea unui exploziv) A astupa cu un material inert (nisip, lut etc.). 2) (balastul de sub traversele unei linii de cale ferată) A apăsa cu forţă (pentru a întări). /<fr. bourrer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BURÁ vb. I. tr. 1. A astupa cu un material inert o gaură de mină după introducerea explozivului. 2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. [P.i. -rez, 3,6 -rează. / < fr. bourrer].
(Dicţionar de neologisme)

BURÁRE s.f. Acţiunea de a bura şi rezultatul ei; buraj. [< bura].
(Dicţionar de neologisme)

BURÁ vb. tr. 1. a astupa cu un material inert o încărcătură de exploziv pentru a mări efectul de distrugere. 2. a îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. 3. (inform.) a bloca alimentarea unei maşini electronice cu cartele perforate. (< fr. bourrer)
(Marele dicţionar de neologisme)

burá (a astupa cu buraj) vb., ind. prez. 1 sg. buréz, 3 sg. şi pl. bureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

burá (a ploua mărunt) vb. unipers., ind. prez. 3 sg. bureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

buráre s. f., g.-d. art. burării; pl. burări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

burá2, buréz, vb. I (înv.) a (se) lupta.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
BURÁ vb. (MET.) a burniţa, a ţârcâi, a ţârâi, (înv. şi pop.) a roura, (reg.) a burui, (înv.) a roua, (fig.) a cerne. (Afară ~.)
(Dicţionar de sinonime)

BURÁRE s. buraj, (rar) stupă, (reg.) astupuş, fultuială. (~ într-o mină.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bu bur bura burar

Cuvinte se termină cu literele: re are rare urare