burdac dex - definiţie, sinonime, conjugare

burdac

BURDÁC, burdace, s.n. (Reg.) Urcior cu gura strâmtă şi cu dop. – Et. nec. Cf. b ă r d a c.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

burdác s. n., pl. burdáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: bu bur burd burda

Cuvinte se termină cu literele: ac dac rdac urdac