burdușit dex - definiţie, sinonime, conjugare
BURDUŞÍ, burduşesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereţi, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coşcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din burduş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BURDUŞÍT, -Ă, burduşiţi, -te, adj. 1. Îndesat, ticsit. 2. Scorojit, coşcovit. – V. burduşi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BURDUŞ//Í ~ésc tranz. pop. 1) (lucruri) A vârî cu forţa într-un spaţiu restrâns ca să încapă mai mult; a înghesui; a îndesa; a ticsi. 2) (spaţii limitate) A umple până la refuz; a ticsi. 3) A face să se burduşească. 4) fig. fam. (persoane) A snopi în bătaie; a bate zdravăn. /Din înv. burduş (burduf)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE BURDUŞ//Í se ~éşte intranz. 1) (despre tencuială sau varul de pe pereţi, despre placajul unei mobile etc.) A se desprinde (de pe o suprafaţă) prin umflare; a se coşcovi; a se coşi; a se scoroji. 2) (despre ape) A-şi ridica nivelul; a ieşi din maluri; a se revărsa; a irupe; a deborda. /Din înv. burduş (-burduf)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

burduşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. burduşésc, imperf. 3 sg. burduşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. burduşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BURDUŞÍ vb. 1. v. îngrămădi. 2. v. coşcovi.
(Dicţionar de sinonime)

BURDUŞÍ vb. v. snopi, stâlci.
(Dicţionar de sinonime)

BURDUŞÍT adj. 1. v. îngrămădit. 2. v. coşcovit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bu bur burd burdu burdus

Cuvinte se termină cu literele: it sit usit dusit rdusit