burduf
[Sinonime]
BURDÚF, burdufuri, s.n. 1. Sac făcut din piele netăbăcită, uneori din stomacul unui animal (capră, oaie, bivol), în care se păstrează sau se transportă brânză, făină, apă etc. ♢ Expr. Burduf de carte = foarte învăţat; tobă de carte. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte strâns, încât să nu se poată mişca; a lega fedeleş, a lega cobză. (Reg.) A da pe cineva în burduful dracului = a nu se mai interesa de cineva. A se face burduf (de mâncare) = a mânca foarte mult, a se ghiftui. 2. Sac făcut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied, în care se înmagazinează aerul la cimpoi, la armonică etc. 3. Învelitoare de piele pentru picioare la trăsurile, descoperite. ♢ Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netăiată, prinşi de restul încălţămintei; bocanci făcuţi dintr-o singură bucată. 4. Învelitoare elastică de piele, pânză etc. a spaţiului de comunicaţie dintre două vagoane de călători. ♦ Garnitură de piele sau de cauciuc prin care se leagă două conducte dintr-un motor. 5. Băşică (1) uscată, care, pe vremuri, se întrebuinţa în loc de geam. 6. (Reg.) Burduhan. 7. (Reg.) Copcă în gheaţă. [Var.: burdúv, burdúh, burdúş s.n.] – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BURDÚF ~uri n. 1) Sac făcut din piele netăbăcită sau din stomacul unor animale (oi, capre), folosit pentru păstratul sau transportul diferitelor produse (brânză, făină, apă, vin etc.). ♢ A fi ~ de carte a fi foarte învăţat; a avea multă carte; a fi tobă de carte. A lega (pe cineva) ~ a lega strâns încât să nu poată face nici o mişcare; a imobiliza complet; a lega fedeleş; a lega cobză. A se face ~ (de mâncare) a mânca foarte mult; a se ghiftui; a se face bute de mâncare. 2) Sac special, făcut din piele de miel sau de ied, folosit drept depozit pentru aer la unele instrumente aerofone (cimpoi, armonică etc.). 3) Învelitoare din piele, pentru picioare, special amenajată în trăsurile deschise. 4) Perete elastic pliant, din piele sau din pânză cauciucată, care se montează pe laturile pasajului de comunicaţie între vagoanele de cale ferată. 5) pop. Stomac al animalelor erbivore; burduhan. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
burduf de carte expr. foarte instruit, foarte erudit. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
burdúf s. n., pl. burdúfuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BURDÚF s. 1. foale. (~ la cimpoi.) 2. v. coş. 3. ţiplă. (~ la ferestre.)
(Dicţionar de sinonime)
BURDÚF s. v. burduhan, copcă, ochi, stomac.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BURDÚF ~uri n. 1) Sac făcut din piele netăbăcită sau din stomacul unor animale (oi, capre), folosit pentru păstratul sau transportul diferitelor produse (brânză, făină, apă, vin etc.). ♢ A fi ~ de carte a fi foarte învăţat; a avea multă carte; a fi tobă de carte. A lega (pe cineva) ~ a lega strâns încât să nu poată face nici o mişcare; a imobiliza complet; a lega fedeleş; a lega cobză. A se face ~ (de mâncare) a mânca foarte mult; a se ghiftui; a se face bute de mâncare. 2) Sac special, făcut din piele de miel sau de ied, folosit drept depozit pentru aer la unele instrumente aerofone (cimpoi, armonică etc.). 3) Învelitoare din piele, pentru picioare, special amenajată în trăsurile deschise. 4) Perete elastic pliant, din piele sau din pânză cauciucată, care se montează pe laturile pasajului de comunicaţie între vagoanele de cale ferată. 5) pop. Stomac al animalelor erbivore; burduhan. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Alte dicţionare)
burdúf s. n., pl. burdúfuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BURDÚF s. 1. foale. (~ la cimpoi.) 2. v. coş. 3. ţiplă. (~ la ferestre.)
(Dicţionar de sinonime)
BURDÚF s. v. burduhan, copcă, ochi, stomac.
(Dicţionar de sinonime)