burete dex - definiţie, sinonime, conjugare

burete

[Sinonime]
BURÉTE bureţi, s.m. 1. (Bot.) Nume generic dat unor ciuperci; spongie. ♢ Expr. (Fam.) Doar n-am mâncat bureţi = doar n-am înnebunit! 2. (În sintagma) Burete-de-mare = (la pl.) Încrengătură de nevertebrate marine, fixate de stânci, cu formă variată şi cu scheletul constituit din spicule şi bastonaşe silicioase sau calcaroase (Spongiaria); (şi la sg.) animal din această încrengătură; spongier. ♦ Scheletul poros al acestui animal (sau obiect similar fabricat din cauciuc, material plastic), care, datorită proprietăţii de a absorbi lichidele, se întrebuinţează la ştersul tablei de scris, la spălat etc. – Lat. *boletis sau refăcut din bureţi (pl. lui *buret(u) < lat. boletus).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BURÉ//TE ~ţi m. 1) Specie de ciuperci. ~-alb. ~-pucios. ♢ Doar n-am mâncat ~ţi doar n-am înnebunit. 2): ~-de-mare animal marin, nevertebrat, având scheletul format dintr-o reţea de fibre elastice, care îşi duce viaţa în colonii masive, prins de stâncile subacvatice. 3) Obiect spongios, făcut din scheletul acestui animal (sau din cauciuc poros), servind la spălat, la şters tabla şi în alte scopuri. /<lat. boletis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

buréte (-ţi), s.m. – 1. Specie de ciuperci. – 2. Burete. – Mr. buburec (pl. bubureţi), bureate, megl. bureţi. Lat. bōlĕtus (Diez, Gramm., I, 188; Puşcariu 239; REW 1193; Candrea-Dens., 199; DAR), probabil prin intermediul unei forme *bōlĕtis, mai apropiată de gr. βωλίτης. – Der. buretos, adj. (spongios).
(Dicţionarul etimologic român)

burete, bureţi s.m. (glum.) beţivan. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

buréte de máre s. m. + prep. + s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

buréte (ciupercă, obiect poros) s. m., pl. buréţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BUREŢI-RÓŞII s. pl. v. pâinişoară.
(Dicţionar de sinonime)

BURETELE-CÁLULUI s. v. popenchi.
(Dicţionar de sinonime)

BURETE-DE-SPÍN s. v. nicorete.
(Dicţionar de sinonime)

BURÉTE s. 1. (ZOOL.; Spongia officinalis) spongie. 2. (ZOOL.) burete-de-mare (Spongiaria) = spongier. 3. (prin Ban.) spumă, (Transilv. şi Ban.) şponghie. (~ de şters tabla.) 4. (BOT.) burete-de-casă v. ciupercă de pivniţă; burete-de-conopidă = a) (Clavaria coralloides) = (reg.) creţişoară, curălice, meloşel, opintici (pl.), togmăgel, barba-caprei, burete-creţ, laba-mâţei; b) (Ramaria botrytis) rămurele (pl.); burete-de-mesteacăn (Cortinarius cinnamomeus) = (reg.) pâinişoare (pl.); burete-de-nuc (Polyporus squamosus) = (reg.) păstrăv; burete-flocos (Lactarius torminosus) = (reg.) flocoşel; burete-galben (Cantharellus cibarius) = (reg.) gălbinele (pl.), gălbiori (pl.), urechiuşă, unghia-caprei; buretele cerbilor (Scleroderma vulgare) = (reg.) băşina-porcului; burete-negru (Pleurotus ostreatus) = păstrăv; burete-pestriţ (Amanita muscaria) = (reg.) burete-şerpesc, (Mold.) pălăria-şarpelui; burete-şerpesc (Lepiota procera) = (Mold.) pălăria-şarpelui.
(Dicţionar de sinonime)

BURÉTE s. v. ciupercă, fungi, hrib, măsea, mânătarcă.
(Dicţionar de sinonime)

BUREŢI-DE-CONOPÍDĂ s. pl. v. laba-mâţei.
(Dicţionar de sinonime)

BUREŢI-DE-IÁRBĂ s. pl. v. cocârlă.
(Dicţionar de sinonime)

BUREŢI-DE-SPÍNI s. pl. v. pâinişoară.
(Dicţionar de sinonime)

BUREŢI-DE-PÁJIŞTE s. pl. v. cocârlă.
(Dicţionar de sinonime)

BURUIANA-BURÉŢILOR s. v. scânteioară, scânteiuţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bu bur bure buret

Cuvinte se termină cu literele: te ete rete urete