burg

BURG, burguri, s.n. Castel medieval; cetate, aşezare fortificată, cu caracter militar sau administrativ; oraş medieval; p. ext. oraş vechi. – Din fr. bourg.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BURG ~uri n. înv. Oraş medieval fortificat, având un statut special; cetate. /<fr. bourg
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

burg (búrguri), s.n. – Oraş, cetate. Fr. bourg. – Der. burghez, s.m. (persoană din burghezie; materialist), din fr. bourgeois, cu schimbare a suf. -ois în -ez; burghezie, s.f. (clasă socială urbană); burghezime, s.f. (burghezie); burgrav, s.m., din fr. burgrave.
(Dicţionarul etimologic român)

BURG s.n. 1. (Ist.) Aşezare medievală cu un statut special (de obicei fortificată). 2. Stradă în unele oraşe italiene, situată în afara zidurilor cetăţii. ♦ Cartier periferic al unor oraşe italiene. [Pl. -guri. / cf. fr. bourg, it. borgo, lat.t. burgum < germ. Burg – fortăreaţă].
(Dicţionar de neologisme)

BURG s. n. aşezare medievală (fortificată) cu caracter militar sau administrativ; oraş vechi. (< germ. Burg, fr. bourg)
(Marele dicţionar de neologisme)

burg s. n., pl. búrguri
(Dicţionar ortografic al limbii române)