BURGHÉZ, -Ă, burghezi, -e, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Creat de burghezie, referitor la burghezie, propriu acesteia, purtând caracterul ei; care face parte din burghezie. 2. S.m. şi f. Persoană care aparţine burgheziei; ♢ Mic-burghez: a) persoană care face parte din mica burghezie; b) fig. persoană cu vederi înguste; filistin. 3. (În orânduirea feudală) Orăşean, târgoveţ. [Pl. şi: burgheji] – Din it. borghese.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BURGHEZÍ, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îmburghezi. – Din burghez.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BURGHÉZ1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de burghezie; propriu burgheziei. 2) Care face parte din burghezie. /<it. borghese
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
BURGHÉZ2 ~i m. Persoană care face parte din burghezie; reprezentant al burgheziei. ♢ Mic-~ a) persoană care aparţine micii burghezii; b) persoană cu viaţă spirituală redusă; filistin. /<it. borghese
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
BURGHÉZ, -Ă adj. Făcut de burghezie, al burgheziei. // s.m. şi f. 1. (În orânduirea feudală) Locuitor al unui oraş medieval (burg); orăşean, târgoveţ. 2. Persoană care face parte din clasa burgheză, din burghezie; capitalist. [Cf. fr. bourgeois, it. borghese].
(Dicţionar de neologisme)
BURGHÉZ, -Ă I. adj. care aparţine burgheziei. II. s.m. f. 1. (în feudalism) orăşean, târgoveţ. 2. persoană care face parte din burghezie. o mic-~ = a) persoană din mica burghezie; b) filistin. (< it. borghese, după fr. bourgeois)
(Marele dicţionar de neologisme)
!burghezí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burghezéşte, imperf. 3 sg. se burghezeá; conj. prez. 3 să se burghezeáscă
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
burghéz adj. m., s. m., pl. burghézi; f. sg. burghéză, pl. burghéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mic-burghéz adj. m., s. m., pl. mic-burghézi; f. sg. mic-burghéză, pl. mic-burghéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)
burghezí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. burghezésc, imperf. 3 sg. burghezeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. burghezeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BURGHÉZ s. (pop. şi peior.) burjui.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Burghez ≠ proletar
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BURGHEZÍ, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îmburghezi. – Din burghez.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
BURGHÉZ2 ~i m. Persoană care face parte din burghezie; reprezentant al burgheziei. ♢ Mic-~ a) persoană care aparţine micii burghezii; b) persoană cu viaţă spirituală redusă; filistin. /<it. borghese
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
BURGHÉZ, -Ă adj. Făcut de burghezie, al burgheziei. // s.m. şi f. 1. (În orânduirea feudală) Locuitor al unui oraş medieval (burg); orăşean, târgoveţ. 2. Persoană care face parte din clasa burgheză, din burghezie; capitalist. [Cf. fr. bourgeois, it. borghese].
(Dicţionar de neologisme)
BURGHÉZ, -Ă I. adj. care aparţine burgheziei. II. s.m. f. 1. (în feudalism) orăşean, târgoveţ. 2. persoană care face parte din burghezie. o mic-~ = a) persoană din mica burghezie; b) filistin. (< it. borghese, după fr. bourgeois)
(Marele dicţionar de neologisme)
!burghezí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burghezéşte, imperf. 3 sg. se burghezeá; conj. prez. 3 să se burghezeáscă
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
burghéz adj. m., s. m., pl. burghézi; f. sg. burghéză, pl. burghéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mic-burghéz adj. m., s. m., pl. mic-burghézi; f. sg. mic-burghéză, pl. mic-burghéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)
burghezí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. burghezésc, imperf. 3 sg. burghezeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. burghezeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BURGHÉZ s. (pop. şi peior.) burjui.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Burghez ≠ proletar
(Dicţionar de antonime)