buri dex - definiţie, sinonime, conjugare
BUR, -Ă, buri, -e, s.m. şi f. (La pl.) Populaţie în Africa de Sud constituită din urmaşii coloniştilor europeni, în special olandezi, stabiliţi aici în secolul al XVII-lea; (la sg.) persoană care face parte din această populaţie. – Din pronunţarea bur a cuv. engl. boer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÚRĂ s.f. Ploaie măruntă şi deasă (însoţită de ceaţă); burniţă, burniţeală, buroaică, – Cf. scr. b u r a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÚR//Ă ~i f. Ploaie măruntă şi deasă; ploaie ciobănească; burniţă. /<sb. bura
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

búră (-ri), s.f. – 1. (Înv.) Furtună. – 2. Ceaţă; burniţă. – 3. Chiciură. – 4. Aburi, vapori. Origine incertă. Cihac, II, 34 şi Densusianu, Rom., XXX, 275, explică acest cuvînt prin sl. burja „furtună”, cf. bg., rus. bura, sb. bura „vînt dinspre nord” (Berneker). S-a observat, dimpotrivă, că acest cuvînt apare în alte limbi, cf. gr. βορέας, , lat. bŏreās, dalm. bura, ven. bura, toate cu sensul de „vînt dinspre nord” cat. boira, „ceaţă”, lituan „búris” „aversă”, alb. borë „zăpadă”, ngr. μπόρα „vînt puternic” (cf. tc. bora, cu acelaşi sens). Pentru der. romanici al lat. bŏreās, cf. Puşcariu, ZRPh., XXXVII, 112; REW 1219; Menéndez Pidal, RFE, 1920, p. 34; Skok, ZRPh., XLIII, 195. Simultaneitatea acestor cuvinte a făcut să se invoce existenţa unui vechi cuvînt balcanic, pe cînd, alţi cercetători consideră că rom. trebuie să provină din lat. În stadiul actual al cercetării, orice explicaţie nu este decît ipotetică. Der. bura, vb. (a ploua mărunt; a bruma); burniţă, s.f. (ploaie măruntă şi deasă); buracă, s.f. (ceaţă); buratec, s.n. (burniţă); burh(ăi)ală burniţă, burliţă, bîrnă, s.f. (burniţă); burniţos, adj. (noros; acoperit); îmbura, vb. (a bura).
(Dicţionarul etimologic român)

bur s. m., adj. m., pl. buri; f. sg. búră, pl. búre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

buri s. m. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BUR s. afrikaander. (~ii locuiesc în sudul Africii.)
(Dicţionar de sinonime)

BÚRĂ s. v. burniţă.
(Dicţionar de sinonime)

BÚRĂ s. v. chiciură, furtună, promoroacă, vifor, vijelie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bu bur

Cuvinte se termină cu literele: ri uri