burlăci dex - definiţie, sinonime, conjugare
BURLÁC, burlaci, s.m. (Adesea adjectival) Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei1, becher. – Din rus., ucr. burlak.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BURLĂCÍ, burlăcesc, vb. IV. Intranz. A duce viaţă de burlac; holtei2. – Din burlac.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BURLÁ//C ~ci m. Bărbat adult necăsătorit; celibatar; holtei. /<rus., ucr. burlak
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A BURLĂC//Í ~ésc intranz. 1) A fi burlac; a holtei. 2) A trăi ca burlacii; a duce viaţă de burlac; a holtei. /Din burlac
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

burlác (burláci), s.m. – Necăsătorit. Din rus. burlak, după Cihac, II, 35; Berneker 102; şi DAR; însă Berneker recunoaşte că termenul este obscur în rusă. – Der. burlăcesc, adj. (de burlac); burlăceşte, adv. (ca burlacii); burlăci, vb. (a trăi ca burlac); burlăcie, s.f. (viaţă de burlac).
(Dicţionarul etimologic român)

burlác s. m., pl. burláci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

burlăcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. burlăcésc, imperf. 3 sg. burlăceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. burlăceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BURLÁC s., adj. v. celibatar.
(Dicţionar de sinonime)

BURLĂCÍ vb. a holtei.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Burlacfamilist
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: bu bur burl burla burlac

Cuvinte se termină cu literele: ci aci laci rlaci urlaci