burlac

BURLÁC, burlaci, s.m. (Adesea adjectival) Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei¹, becher. – Din rus., ucr. burlak.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BURLÁ//C ~ci m. Bărbat adult necăsătorit; celibatar; holtei. /<rus., ucr. burlak
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

burlác (burláci), s.m. – Necăsătorit. Din rus. burlak, după Cihac, II, 35; Berneker 102; şi DAR; însă Berneker recunoaşte că termenul este obscur în rusă. – Der. burlăcesc, adj. (de burlac); burlăceşte, adv. (ca burlacii); burlăci, vb. (a trăi ca burlac); burlăcie, s.f. (viaţă de burlac).
(Dicţionarul etimologic român)

burlác s. m., pl. burláci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BURLÁC s., adj. v. celibatar.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Burlac ≠ familist
(Dicţionar de antonime)