burnuz

BURNÚZ, burnuzuri, s.n. 1. Manta de lână cu glugă, pe care o poartă arabii. 2. (Reg.) Scurteică pe care o poartă ţărancele. – Din tc. burnuz.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BURNÚZ ~uri n. 1) Manta de lână, cu glugă, purtată de arabi. 2) pop. Haină scurtă de obicei îmblănită, purtată, mai ales, de femeile de la ţară; scurteică; caţaveică. /<turc. burnuz, fr. burnous
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

burnúz (-ze), s.n. – Manta de lînă cu glugă purtată de arabi. Tc. burnuz (Şeineanu, II, 64), păstrat în limba literară datorită întîlnirii cu fr. bournous.
(Dicţionarul etimologic român)

BURNÚZ s.n. (Rar) Manta de lână cu glugă, purtată de arabi. [Pl. -uri, var. burnus s.n. / < fr. burnous, cf. ar. burnus].
(Dicţionar de neologisme)

BURNÚZ s. n. manta de lână (albă sau neagră) cu glugă, la arabi. (< fr. burnous)
(Marele dicţionar de neologisme)

burnúz s. n., pl. burnúzuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)