bursuc dex - definiţie, sinonime, conjugare
BURSÚC, bursuci, s.m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi şi aspri de culoare cenuşie, cu două dungi negre, cu picioare scurte, cu capul lunguieţ, având un fel de rât asemănător cu al porcului; viezure. ♦ Fig. Om sau copil mic, îndesat şi greoi; om retras, izolat, ursuz. – Din tc. borsuk.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BURSUCÁ, bursúc, vb. I. Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BURSÚ//C ~ci m. 1) Animal carnivor, cu corpul greoi, cu picioarele scurte şi cu botul lunguieţ, asemănător cu al porcului; viezure. 2) fig. fam. Persoană mică de statură, îndesată şi greoaie. 3) fig. fam. Persoană ursuză; om nesociabil. /<turc. borsuk
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bursúc (bursúci), s.m. – 1. Viezure (Meles taxus). – 2. Leneş, trîndav. – 3. Copil. – Mr., megl. busuc. Tc. borsuk (Roesler 590; Şeineanu, II, 64; Lokotsch 254), cf. bg., rus. barsuk, mag., pol., rut. borsuk. – Der. bursucă, s.f. (plantă, Bartsia alpina); bursuca (var. bursuci, îmbursuca), vb. (a încreţi); bursoacă, s.f. (plantă, Setaria glauca); bursucos, adj. (burtos; încruntat). După Miklosich, Fremdw., 78 şi Wander., 12, pol., rut. provin din rom.
(Dicţionarul etimologic român)

bursúc (viezure) s. m., pl. bursúci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bursucá vb., ind. prez. 1 sg. bursúc, 3 sg. şi pl. bursúcă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BURSÚC s. v. viezure.
(Dicţionar de sinonime)

BURSÚC s. v. marmotă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bu bur burs bursu

Cuvinte se termină cu literele: uc suc rsuc ursuc