buruienos
BURUIENÓS, -OÁSĂ, buruienoşi, -oase, adj. (Despre un loc) Năpădit de buruieni; unde cresc multe buruieni. ♦ Fig. (Despre stil, vorbire) Stufos, încâlcit; neîngrijit, vulgar. – Buruiană + suf. -os.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BURUIEN//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) (despre terenuri) Care este năpădit de buruieni; cu (multe) buruieni. /buruiană + suf. ~os
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
buruienos, -oasă, buruienoşi, -oase adj. (d. limbaj, cuvinte) trivial, obscen. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
buruienós adj. m., pl. buruienóşi; f. sg. buruienoásă, pl. buruienoáse
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
Buruienos ≠ curat
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BURUIEN//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) (despre terenuri) Care este năpădit de buruieni; cu (multe) buruieni. /buruiană + suf. ~os
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Alte dicţionare)
buruienós adj. m., pl. buruienóşi; f. sg. buruienoásă, pl. buruienoáse
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
Buruienos ≠ curat
(Dicţionar de antonime)