buruienuță

BURUIENÚŢĂ, buruienuţe, s.f. Diminutiv al lui buruiană. – Buruiană + suf. -uţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

buruienúţă s. f., g.-d. art. buruienúţei; pl. buruienúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Sinonime:
BURUIENÚŢĂ s. v. silur.
(Dicţionar de sinonime)

Cuvinte care încep cu literele: bu bur buru burui buruie

Cuvinte se termină cu literele: ta uta nuta enuta ienuta