buscula
[Conjugare]
BUSCULÁ, busculez, vb. I. Refl. (Franţuzism) A se înghesui; a se învălmăşi. – Din fr. bousculer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BUSCULÁ vb. I. refl. a (se) înghesui. II. tr. (fam.) a hărţui. (< fr. bousculer)
(Marele dicţionar de neologisme)
busculá vb., ind. prez. 1 sg. busculéz, 3 sg. şi pl. busculeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BUSCULÁ vb. I. refl. a (se) înghesui. II. tr. (fam.) a hărţui. (< fr. bousculer)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)