busuioc dex - definiţie, sinonime, conjugare

busuioc

[Sinonime]
BUSUIÓC, -OÁCĂ, busuioci, -oace, subst., adj. I. Subst. 1. S.m. Plantă erbacee de grădină din familia labiatelor, cu tulpina păroasă, cu flori mici, albe sau trandafirii, cu miros plăcut (Ocimum basilicum). ♢ Compuse: busuioc-roşu = plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roşii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus); busuioc-sălbatic = plantă erbacee cu tulpina păroasă şi flori violete (Prunella vulgaris). 2. S.n. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. II. Adj. (Despre fructe, vin) Cu aromă de busuioc (I 1). ♦ Pere busuioace = soi de pere răspândit mai mult în Moldova, ovale, galbene-verzui şi roşu-aprins pe partea însorită. ♦ (Substantivat, f.) Varietate de viţă de vie; strugure produs de această viţă. [Var.: bosuióc s.n.] – Din bg. bosilek, scr. bosiljak.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BUSU//IÓC1 ~ioácă (~ióci, ~ioáce) : Pere ~ioace varietate de pere văratice cu aromă plăcută. [Sil. bu-su-ioc] /<sb. bosilijak, bulg. bosilek
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BUSU//IÓC2 ~ioáce n. mai ales art. 1) Dans popular executat în cerc, mai ales într-un tempo lent. 2) Melodie după care se execută acest dans. [Sil. bu-su-ioc] /<sb. bosilijak, bulg. bosilek
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BUSU//IÓC3 ~ióci m. Plantă erbacee, înaltă, cu frunze mici, lunguieţe şi cu flori dispuse în spic, albe sau trandafirii, plăcut mirositoare, folosite în parfumerie, medicină, industria conservelor. [Sil. bu-su-ioc] /<sb. bosilijak, bulg. bosilek
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

busuióc s.m. – Plantă (Ocimum basilicum), cea mai comună şi apreciată dintre florile cunoscute tradiţional în popor. – 2. (Arg.) Cuţit, briceag. – 3. (Adj.) Se spune despre fructele cu gust asemănător cu strugurele tămîios. – Var. bus(i)oc, bus(u)ioc. Mr. busuloc, busulac, busiloc. Sb. bosiok (Miklosich, Fremdw., 78; Cihac, II, 35), sau mag. bosziók, busziók (DAR). Cuvînt comun multor limbi, provenind din gr. βασιλιϰόν, cf. it. basilico, fr. basilic, alb. bozëljok, bg. bosiljak, bolisljok; totuşi. este greu de susţinut der. directă din gr. *βασιλιαϰόν, propusă de Diculescu, Elementele, 461.
(Dicţionarul etimologic român)

busuióc róşu s. m. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

busuióc adj. m., pl. busuióci; f. sg. busuioácă, pl. busuioáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

busuióc (plantă) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

busuióc (dans) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

busuióc sălbátic s. m. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BUSUIÓC s., adj. 1. s. (BOT.; Ocimum basilicum) (prin Transilv.) mătăcină. 2. s. (BOT.) busuioc-de-câmp (Prunella vulgaris) = şopârlaiţă, şopârliţă, busuioc-roşu, busuioc-sălbatic, (reg.) şopârlariţă, iarbă-neagră; busuioc-roşu (Prunella vulgaris) = şopârlaiţă, şopârliţă, busuioc-de-câmp, busuioc-sălbatic, (reg.) şopârlariţă, iarbă-neagră; busuioc-roşu (Amaranthus caudatus) = (reg.) bujor, moţul-curcanului, nasul-curcanului; busuioc-sălbatic (Prunella vulgaris) = şopârlaiţă, şopârliţă, busuioc-de-câmp, busuioc-roşu, (reg.) şopârlariţă, iarbă-neagră. 3. adj. v. tămâios.
(Dicţionar de sinonime)

BUSUIOC-DE-CÂMP s. v. apărătoare.
(Dicţionar de sinonime)

BUSUIOC-DOMNÉSC s. v. rezedă, rozetă.
(Dicţionar de sinonime)

BUSUIOC-SĂLBÁTIC s. v. lupoaie.
(Dicţionar de sinonime)

BUSUIOCUL-CÉRBILOR s. v. apărătoare.
(Dicţionar de sinonime)

BUSUIOCUL-FECIÓRILOR s. v. sovârf.
(Dicţionar de sinonime)

BUSUIOCUL-FÉTELOR s. v. calomfir.
(Dicţionar de sinonime)

BUSUIOCUL-SFÍNTELOR s. v. calomfir.
(Dicţionar de sinonime)

BUSUIOCUL-STÚPULUI s. v. mătăcină, melisă, roiniţă.
(Dicţionar de sinonime)

BUSUIOC-DE-PĂDÚRE s. v. sovârf.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bu bus busu busui busuio

Cuvinte se termină cu literele: oc ioc uioc suioc usuioc