butac dex - definiţie, sinonime, conjugare

butac

BUTÁC, -Ă, butaci, -ce, adj. (Despre unele animale) Cu coarne scurte şi groase. – Cf. magh. b u t a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BUTÁ//C ~că (~ci, ~ce) pop. 1) şi substantival (despre animale cornute) Care are coarne scurte şi groase. 2) fig. fam. (despre persoane) Care vădeşte lipsă de inteligenţă; greu de cap; neghiob; netot; nătâng; nătărău; năuc; nerod; prost; tâmp; tont. /<ung. buta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

butác adj. m., pl. butáci; f. sg. butácă, pl. butáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: bu but buta

Cuvinte se termină cu literele: ac tac utac