butadă

BUTÁDĂ, butade, s.f. (Franţuzism) Vorbă de spirit; ironie. – Din fr. boutade.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BUTÁD//Ă ~e f. rar Vorbă spirituală cu subtext, de obicei ironic. [G.-D. butadei] /<fr. boutade
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BUTÁDĂ s.f. Vorbă de spirit (spusă adesea cu intenţie maliţioasă). [< fr. boutade].
(Dicţionar de neologisme)

BUTÁDĂ s. f. vorbă de spirit; ironie. (< fr. boutade)
(Marele dicţionar de neologisme)

butádă s. f., g.-d. art. butádei; pl. butáde
(Dicţionar ortografic al limbii române)