butaforic
BUTAFÓRIC, -Ă, butaforici, -ce, adj. Referitor la butaforie. – Cf. rus. b u t a f o r s k i i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BUTAFÓRI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de butaforie; propriu butaforiei. /<rus. butaforski
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
BUTAFÓRIC, -Ă adj. Referitor la butaforie. [Cf. rus. butaforskii].
(Dicţionar de neologisme)
BUTAFÓRIC, -Ă adj. referitor la butaforie. (după rus. butaforskii)
(Marele dicţionar de neologisme)
butafóric adj. m., pl. butafórici; f. sg. butafórică, pl. butafórice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BUTAFÓRI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de butaforie; propriu butaforiei. /<rus. butaforski
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
BUTAFÓRIC, -Ă adj. referitor la butaforie. (după rus. butaforskii)
(Marele dicţionar de neologisme)
butafóric adj. m., pl. butafórici; f. sg. butafórică, pl. butafórice
(Dicţionar ortografic al limbii române)