bute dex - definiţie, sinonime, conjugare

bute

[Sinonime]
BÚTE, buţi, s.f. 1. Butoi. ♦ Conţinutul unui butoi. 2. Rezervorul de benzină al lămpii de siguranţă întrebuinţate în mine. 3. Fiecare dintre stâlpii principali de susţinere a eşafodului unui tunel în construcţie. 4. (Reg.) Butucul roţii. [Var.: (reg.) bútie, butii, s.f.] – Lat. buttis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÚTE buţi f. 1) rar Vas de mare capacitate, cu capetele mai înguste decât mijlocul, făcut din doage cercuite şi folosit pentru păstrarea diferitelor lichide, în special a vinului. ♢ A lega (pe cineva) ~ a lega strâns, încât să nu poată face nici o mişcare; a imobiliza complet; a lega burduf; a lega cobză; a lega fedeleş. A se face ~ (de mâncare) a mânca foarte mult; a se ghiftui; a se face burduf de mâncare. 2) Conţinutul unui asemenea recipient. 3) mai ales la pl. Stâlp care susţine tavanul unui tunel în construcţie. 4) Rezervor de combustibil la lămpile speciale, folosite în mine. [G.-D. buţii] /<lat. buttis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

búte (búţi), s.f. – 1. Butoi. – 2. Butucul roţii. – 3. Tub, ţeavă. – 4. Pană de pasăre. Var. butie. Mr. bute, megl. buti. Lat. bŭttem (Meyer, Alb. St., IV, 29; Puşcariu 241; REW 1427; Candrea-Dens., 202, DAR); cf. ngr. βοῦτα, alb. bute (Meyer 56), it. botte, prov., sp., port. bota, fr., cat. bote. Nu se vede necesitatea ipotezei indo-europene sugerată de Lahovary 319. Der. butar, s.m. (dogar); butărie, s.f. (dogărie); butelnic, s.n. (burghiu); butoi, s.n.(vas de lemn din doage); butlan, s.n. (butoi); butloagă, s.f. (butoi). Din rom. provine mag. butoj(ka).
(Dicţionarul etimologic român)

búte s. f., art. bútea, g.-d. art. búţii; pl. buţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BÚTE s. v. butoi, butuc, cotor.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bu but

Cuvinte se termină cu literele: te ute