butonare dex - definiţie, sinonime, conjugare
BUTONÁRE s.f. Procedeu de apretare a ţesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobiţe pe una dintre suprafeţe în scopul obţinerii unui anumit aspect. – Din buton.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BUTONÁ vb. I. tr., refl. A (se) încheia (cu) nasturi ; a (se) îmbumba. [< fr. boutonner].
(Dicţionar de neologisme)

BUTONÁRE s.f. 1. Acţiunea de a butona; butonaj. 2. Procedeu de apretare a ţesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobiţe pe una dintre suprafeţe, pentru a se obţine un anumit aspect. [< butona].
(Dicţionar de neologisme)

BUTONÁ1 vb. tr., refl. a (se) încheia (cu) nasturi. (< fr. boytonner)
(Marele dicţionar de neologisme)

BUTONÁ2 vb. tr. a apăsa butoanele unui computer. (< buton)
(Marele dicţionar de neologisme)

BUTONÁRE s. f. 1. acţiunea de a butona; butonaj. 2. procedeu de apretare a ţesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobiţe pe una dintre suprafeţe, pentru un anumit aspect. (< butona)
(Marele dicţionar de neologisme)

butona, butonez I v.t. a tasta un număr de telefon (pe un telefon mobil). 2. a utiliza o telecomandă de aparatură electronică. 3. (glum.) a trasa sarcini cuiva. II v.r. a-şi încheia nasturii. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

butonare, butonări s.f. 1. tastare a unui număr (pe telefonul mobil). 2. utilizarea telecomenzii de aparatură electronică. 3. trasare de ordine / de sarcini etc. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

butoná vb., ind. prez. 1 sg. butonéz, 3 sg. şi pl. butoneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

butonáre s. f., g.-d. art. butonării
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: bu but buto buton butona

Cuvinte se termină cu literele: re are nare onare tonare