buzdugan
[Sinonime]
BUZDUGÁN, buzdugane, s.n. 1. Măciucă sau ghioagă de fier (cu măciulia ţintuită), folosită în vechime ca armă de luptă sau ca semn al puterii domneşti. 2. Plantă acvatică cu frunze plutitoare, cu flori verzi-alburii şi cu fructe în formă de măciucă; capul-ariciului, şovar (Sparganium ramosum). – Din tc. bozdoğan.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BUZDUGÁN ~e n. 1) Măciucă sau ghioagă cu măciulie ţintuită, folosită în trecut ca armă de luptă. 2) (în Moldova feudală) Simbol al puterii domneşti. /<turc. bozdogan
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
buzdugán (buzdugáne), s.n – 1. Măciucă, ghioagă. – 2. Ciocan, mai. – 3. Plantă, Sparganium ramosum. – Var. buzdugă. Mr., megl. buzdugan. Tc. bozdogan (Şeineanu, II, 65; Lokotsch 333); cf. ngr. μπουσδογάνον, bg. buzdugan, sb. buzdovan, pol. buzdygan, rus. buzdychan, mag. buzogany. – Der. bîzdîgăni, vb. (a stimula, a incita); buzdugăni, vb. (a lovi cu măciuca). Pare puţin probabilă ipoteza lui Miklosich, Wander., 80, care derivă cuvîntul pol. din rom.
(Dicţionarul etimologic român)
buzdugán s. n., pl. buzdugáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BUZDUGÁN s. 1. (înv.) topuz. (~ul era semn al puterii domneşti.) 2. (BOT.; Sparganium ramosum) (reg.) şovar, capul-ariciului.
(Dicţionar de sinonime)
BUZDUGÁN s. v. cocean.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BUZDUGÁN ~e n. 1) Măciucă sau ghioagă cu măciulie ţintuită, folosită în trecut ca armă de luptă. 2) (în Moldova feudală) Simbol al puterii domneşti. /<turc. bozdogan
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
buzdugán s. n., pl. buzdugáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BUZDUGÁN s. 1. (înv.) topuz. (~ul era semn al puterii domneşti.) 2. (BOT.; Sparganium ramosum) (reg.) şovar, capul-ariciului.
(Dicţionar de sinonime)
BUZDUGÁN s. v. cocean.
(Dicţionar de sinonime)