buzunări

BUZUNÁR, buzunare, s.n. Un fel de pungă interioară cusută la haine, în care se ţin lucruri mărunte. ♢ Loc. adj. De buzunar = care se poartă în buzunar: p. ext. de format sau de proporţii mici; de valoare redusă. Ediţie de buzunar. ♢ Expr. A fi (tot) cu mâna în buzunar = a fi darnic; a fi cheltuitor, a fi obligat să cheltuiască mereu. Bani de buzunar = sumă de bani pentru cheltuieli mărunte. A da din buzunar = a plăti din banii proprii o pagubă (de care nu eşti răspunzător). A avea (sau a băga) în buzunar (pe cineva) = a avea pe cineva în puterea sa. A avea (ceva) în buzunar = a fi sigur de mai înainte că va dispune de ceva. [Var.: (reg.) pozunár s.n.] – Din ngr. buzunára.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din buzunar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BUZUNÁR ~e n. Săculeţ cusut la o haină, mai ales pe partea ei interioară, pentru a ţine diferite obiecte mici de uz personal (batistă, pieptene, portmoneu etc.) sau în scopuri decorative. ♢ De ~ care încape în buzunar; de dimensiuni reduse. Carte de ~ carte de format mic. Ceas de ~ ceas care se poartă în buzunar. Bani de ~ bani pentru cheltuielile individuale ale unei persoane. Hoţ de ~e hoţ de lucruri mărunte. A da (sau a pune, a plăti) din ~ a plăti din banii proprii o pagubă pentru care nu eşti vinovat. A avea (sau a băga) pe cineva în ~ a avea pe cineva în puterea sa. A sta cu mâinile în ~ a sta degeaba; a nu face nimic. /<ngr. buzunari
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A BUZUNĂR//Í ~ésc tranz. pop. (despre persoane) 1) A prăda, sustrăgând din buzunar. 2) A căuta prin buzunare. /Din buzunar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

buzunár (-re), s.n. – Pungă interioară la haine. – Var. buzdunar, boz(d)unar, bozinar, posunar etc. Mr. buzunar. Ngr. μπουζουνάρα (Cihac, II, 641; DAR), din gr. ζωνάριον, cf. tc. zunnar „cingătoare de călugăr.” – Der. buzunări, vb. (a fura din buzunarul cuiva, a umbla în buzunarul cuiva); buzunărit, s.n. (furt); buzunăreală, s.f. (furt); îmbuzunări, vb. (a pune în buzunar, a încasa; a fura, a buzunări), cuvînt rar, format artificial, pe baza fr. empocher.
(Dicţionarul etimologic român)

BUZUNÁR, buzunắri, (în gen. buzunáre) s.n. ~
(Dictionnaire morphologique de la langue roumaine)

buzunár s. n., pl. buzunáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

buzunărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. buzunărésc; imperf. 3 sg. buzunăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. buzunăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BUZUNÁR s. (prin Transilv. şi Maram.) jeb. (~ la vestă.)
(Dicţionar de sinonime)