buştenilor

BUŞTEÁN, buşteni, s.m. Trunchi de copac tăiat şi curăţat de crengi; partea trunchiului unui copac rămasă în pământ după tăiere; buştihan. ♢ Expr. (Adverbial) A dormi buştean = a dormi adânc. A (se) lămuri buştean = a lăsa (sau a rămâne) nedumerit în urma unei explicaţii neclare. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BUŞT//EÁN ~éni m. 1) Tulpină a unui copac curăţată de crengi; trunchi. 2) Bucată groasă de lemn de foc; butuc; buturugă. 3) fig. fam. Persoană lipsită de pricepere şi de simţire; om nepriceput şi nesimţit. ♢ A dormi ~ a dormi adânc, fără simţire; a dormi bute. A (se) lămuri ~ a da (sau a primi) o explicaţie neclară; a lăsa (sau a rămâne) nelămurit. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

buşteán (buşténi), – 1. Trunchi de copac tăiat. – 2. (Rar) Lemn ars. – Var. boştean, (Mold.) buştihan. – Mr. buştină „funingine”. Origine necunoscută. Puşcariu, Dacor., III, 657, propusese săs. bumstam, din germ. Baumstamm „trunchi de copac”, care nu prezintă dificultăţi în privinţa folosirii generale a cuvîntului, dar care nu corespunde prezenţei din mr., şi nici der. buştenit, adj. (înnegrit); buştină, s.f. (negură, întunecime); buştuşag, s.n. (înv., Trans., incendiu, devastare). În toţi aceşti der. pare a se recunoaşte un reprezentant al lat. bustum „ars” sau „rug”.
(Dicţionarul etimologic român)

buşteán s. m., pl. buşténi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BUŞTEÁN s. 1. v. buturugă. 2. butuc, (înv. şi reg.) pociumb. (~ rămas în pământ după tăierea copacului.)
(Dicţionar de sinonime)

BUŞTEÁN s. v. butuc.
(Dicţionar de sinonime)