bălătruc

bălătrúc (-curi), s.n. – Piuliţă de pisat sare. Origine necunoscută. Folosit numai în Trans. de Nord-Vest.
(Dicţionarul etimologic român)

bălătrúc s.n. (reg.) piatră rotundă de pisat sarea.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

Cuvinte care încep cu literele: ba bal bala balat balatr

Cuvinte se termină cu literele: uc ruc truc atruc latruc