bănuirii

BĂNUÍRE, bănuiri, s.f. (Rar) Acţiune de a bănui şi rezultatul ei; bănuială. – V. Bănui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

bănuíre s. f., g.-d. art. bănuírii; pl. bănuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Sinonime:
BĂNUÍRE s. v. suspectare.
(Dicţionar de sinonime)

Cuvinte care încep cu literele: ba ban banu banui banuir

Cuvinte se termină cu literele: ii rii irii uirii nuirii