bărbatului dex - definiţie, sinonime, conjugare

bărbatului

[Sinonime]
BĂRBÁT, -Ă, bărbaţi, -te, s.m., adj. I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soţ. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BĂRBÁ//T1 ~tă (~ţi, ~te) rar 1) Care este înzestrat cu forţă fizică şi curaj. 2) rar Care munceşte mult şi cu folos; harnic; laborios; vrednic. /<lat. barbatus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BĂRBÁ//T2 ~ţi m. 1) Persoană adultă de sex masculin. 2) Persoană plină de energie şi de fermitate; om în toată firea. ♢ ~ de stat persoană marcantă, aflată într-un post de conducere important. 3) Persoană de sex masculin căsătorită, considerată în raport cu femeia ce i-a devenit soţie; soţ. /<lat. barbatus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bărbát (bărbáţi), s.m. – 1. Om adult. – 2. Persoană de sex masculin. – 3. Om însurat, bărbat, soţ. 4. (Adj.) Energic, curajos, viguros. – Mr., megl. bărbat, istr. bărbǫt. Lat. barbatus (Puşcariu 183; REW 946; Candrea-Dens., 134; Densusianu, GS, II, 314; DAR), cuvînt păstrat în limbile romanice (it. barbato, prov. barbat, sp., port. barbado), dar cu sensul etimologic de „om cu barbă”. Totuşi, sensul de „vir” figurează încă în glose latine şi este atestat şi în ngr. βαρβάτος › alb. varvát (unii consideră, nejustificat, că ngr. provine din rom.). Pentru barbatus „soţ, bărbat”, cf. Graur, Rom., LVI, 105. Cf. de asemenea lat. med. barbanus „unchi” (Du Cange; Castro, Glos., 175), de unde gris. barbane, tarent. barbano „unchi”. Expresia deal bărbat, rar folosită cu sensul de „coastă abruptă, pantă” este derivată de Giuglea, Dacor., V, 538-42, din lat. vervactum (› sp. barbecho; cf. REW 9264, cu rezerve). Pare a fi mai curînd vorba de un cuvînt înrudit cu sp. bravo, bravío, a cărui derivare din barbarus nu pare a fi general acceptată. Der. bărbăţel, s.m. (soţior); bărbătesc, adj. (caracteristic bărbaţilor, de bărbat); bărbăteşte, adv. (ca bărbaţii); bărbăţie, s.f. (maturitate, vigoare, curaj, virilitate); bărbăţime, s.f. (oamenii adulţi, bărbaţii); bărbătos, adj. (viril, viguros); bărbătuş, s.m. (mascul al animalelor, în general; cui de lemn, care pune piedică sulului la războiul de ţesut); îmbărbăta, vb. (a încuraja, a reconforta). – Din rom. provine mag. borbáth „activ” (Candrea, Elemente, 407).
(Dicţionarul etimologic român)

bărbát s. m., adj. m., pl. bărbáţi; f. sg. bărbátă, pl. bărbáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BĂRBÁT adj. v. brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneţ, neînfricat, semeţ, viteaz.
(Dicţionar de sinonime)

BĂRBÁT s. 1. om. (Femei şi ~ţi.) 2. v. soţ.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ba bar barb barba barbat

Cuvinte se termină cu literele: ui lui ului tului atului