bărbieriță

BĂRBIERÍT s.n. Acţiunea de a (se) bărbieri. [Pr.: -bi-e-] – v. bărbieri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BĂRBIERÍŢĂ, bărbieriţe, s.f. (Rar) Femeie bărbier. [Pr.: -bi-e-] – Bărbier + suf. – iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

bărbierít s. n. (sil. -bi-e-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bărbieríţă s. f. (sil. -bi-e-), g.-d. art. bărbieríţei; pl. bărbieríţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BĂRBIERÍT adj. ras. (Faţă ~.)
(Dicţionar de sinonime)

BĂRBIERÍT s. ras, (rar) răsătură. (Cât costă ~ul?)
(Dicţionar de sinonime)

BĂRBIERÍŢĂ s. v. frizeriţă.
(Dicţionar de sinonime)