câştig dex - definiţie, sinonime, conjugare
CÂŞTÍG, câştiguri, s.n. Ceea ce câştigă cineva. ♢ Expr. A fi în câştig = a avea un avantaj (faţă de cineva). – Din câştiga (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÂŞTIGÁ, câştíg, vb. I. 1. Tranz. A obţine bani sau alte bunuri materiale (prin muncă, prin speculaţii, prin exploatare, la jocuri de noroc etc.); p. ext. a dobândi, a obţine experienţă, cunoştinţe etc. ♦ A recupera timpul (pierdut). 2. Tranz. A atrage de partea sa; a cuceri. Câştigase simpatia tuturor. 3. Tranz. A obţine, a cuceri victoria (într-o competiţie sportivă, într-un proces etc.). 4. Intranz. A deveni mai bogat în..., a-şi spori conţinutul, calitatea, greutatea. – Lat. castigare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÂŞTÍG ~uri n. Ceea ce câştigă cineva. ♢ A fi în ~ (asupra cuiva) a avea avantaj (faţă de cineva). A avea ~ de cauză a ieşi biruitor într-un conflict, într-o confruntare de idei etc. /v. a câştiga
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A CÂŞTIGÁ câştíg 1. tranz. 1) (bani sau bunuri materiale) A dobândi prin muncă (sau prin alte mijloace). 2) fig. A obţine prin muncă sau prin luptă susţinută. ~ simpatia publicului. ~ bunăvoinţa colegilor. 3) (lupte, partide, procese etc.) A obţine înregistrând victorie. 2. intranz. 1) A avea un câştig. 2) A-şi spori valoarea (sau conţinutul, greutatea etc.). /<lat. castigare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cîştigá (câştíg, câştigát), vb. – 1. (Trans.) A creşte, a îngriji. – 2. (Refl., rar) A se îngrji, a se dichisi. – 3. A obţine, a face rost. – 4. A cîştiga. – 5. A progresa, a îmbunătăţi. – Mr. cîştigă, s.f. (grijă), cîştigare, vb. (a cîştiga). Lat. castigare, de la castus (Puşcariu 377; Candrea-Dens., 359; REW 1746; DAR); cf. it. castigare, prov., sp., port. castigar, fr. châtier; cu evoluţie semantică diferită. Pentru evoluţia rom., cf. Skok, Dacor., IX, 216 şi v. sard. castigare „a conserva.” Der. cîştig, s.n. (grijă; beneficiu; profit, folos); cîştigă, s.f. (înv., grijă); cîştigos, adj. (folositor). Sb. kaštiga, s.f. (pedeapsă); kaštigovati, vb. (a pedepsi), nu par a explica prin rom., cum credea Candrea, Elemente, 407. Pentru var. mold. cîşlig, cf. Graur, BL, V, 58.
(Dicţionarul etimologic român)

câştíg s. n., pl. câştíguri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

câştigá vb., ind. prez. 1 sg. câştíg, 3 sg. şi pl. câştígă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CÂŞTÍG s. 1. v. avantaj. 2. beneficiu, profit, venit, (prin Transilv.) mirişug, (înv.) ghelir, product, spor, (reg. fig.) mană. (~ net într-o afacere.) 3. v. salariu. 4. afacere, avantaj, chilipir, folos, pricopseală, profit, (Transilv. şi Maram.) haznă, (fam. şi ir.) scofală. (Nu e nici un ~ să...)
(Dicţionar de sinonime)

CÂŞTIGÁ vb. 1. a beneficia, a folosi, a profita. (El nu ~ nimic din asta?) 2. v. căpăta. 3. v. repurta. 4. v. izbândi. 5. a cuceri, a dobândi. (A ~ titlul de campion.) 6. v. dobândi. 7. v. cuceri.
(Dicţionar de sinonime)

CÂŞTIGÁ vb. v. aranja, căuta, curăţa, deretica, dichisi, ferchezui, găti, împodobi, îngriji, scutura, spilcui, strânge, vedea.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Câştig ≠ pagubă, pierdere
(Dicţionar de antonime)

A câştiga ≠ a păgubi, a pierde
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cas cast casti

Cuvinte se termină cu literele: ig tig stig astig