câinesc dex - definiţie, sinonime, conjugare
CÂINÉSC, -EÁSCĂ, câineşti, adj. 1. Care aparţine câinilor, privitor la câini. ♢ (Pop.) Dinte câinesc = canin. 2. Fig. (Despre atitudinea, manifestările cuiva) Rău, duşmănos, hain; (despre vreme, situaţii, împrejurări) vrăjmaş omului, greu de suportat; aspru, câinos. – Câine + suf. -esc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CĂINÍ vb. IV. v. căina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÂIN//ÉSC ~eáscă (~éşti) 1) Care este caracteristic pentru câini; propriu câinilor. 2) Care este greu de suportat. Frig ~. Viaţă ~ească. /câine + suf. ~esc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

câinésc adj. m., f. câineáscă; pl. m. şi f. câinéşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lemn-câinésc (bot.) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SALATĂ CÂINEÁSCĂ s. v. zgrăbunţică.
(Dicţionar de sinonime)

CÂINÉSC adj. v. aspru.
(Dicţionar de sinonime)

CÂINÉSC adj. v. aspru, canin, greu.
(Dicţionar de sinonime)

BURUIANĂ-CÂINEÁSCĂ s. v. trepădătoare.
(Dicţionar de sinonime)

IARBĂ-CÂINEÁSCĂ s. v. bucăţel, iarba-câinelui, pir-de-ţelină, pir gros.
(Dicţionar de sinonime)

LEMN-CÂINÉSC s. v. părul-ciutei, salbă-moale, verigar.
(Dicţionar de sinonime)

LEMN-CÂINÉSC s. v. cruşân, salbă-moale, scoruş,vonicer.
(Dicţionar de sinonime)

BOALĂ-CÂINEÁSCĂ s. v. ftizie, tebece, tuberculoză.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cai cain caine caines

Cuvinte se termină cu literele: sc esc nesc inesc ainesc