când dex - definiţie, sinonime, conjugare

când

[Sinonime]
CÂND adv., conj. I. Adv. (În propoziţii interogative) În ce moment? în care perioadă de timp? Când a sosit? ♢ Expr. Când şi când sau din când în când = câteodată, uneori. Când..., când... = câteodată..., altă dată...; ba..., ba...; uneori..., alteori... II. Conj. 1. (Introduce o propoziţie temporală) a) În momentul sau în vremea în care... Când a văzut-o, s-a bucurat. b) După ce. Când i-a pierdut din ochi, s-a ridicat. c) Înainte de (a)..., până (a) nu... Parada începuse când a sosit. d) Deşi; în vreme ce. Când altul s-ar bucura, tu eşti nepăsător. e) Şi (deodată). Au ajuns, când, ce să vezi? 2. (Introduce o propoziţie atributivă în legătură cu noţiuni de timp) (În) care. Acum e timpul când vin copiii. ♢ Expr. A (nu) avea când să... = a (nu) avea timpul material necesar să... 3. (Introduce o propoziţie cauzală cu nuanţă temporală) Fiindcă, deoarece, o dată ce. Când ştia că trebuie să plece nu mai putea dormi. 4. (Introduce o propoziţie condiţională) Dacă, de. Ce să spui când nu ai nimic de spus? ♢ Expr. Ca şi când = parcă. 5. (Introduce o propoziţie completivă directă) Spune-mi când să vin. – Lat. quando.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÂND1 adv. 1) (în propoziţii interogative) În care timp? În ce moment? ~ ai venit?~ şi ~ câteodată; rar; uneori. Din ~ în ~ din timp în timp. 2) (introduce propoziţii condiţionale) Dacă; de. Cum să te justifici ~ eşti vinovat. /<lat. quando
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CÂND2 conj. 1) După ce. ~ voi termina, atunci voi veni. 2) În timp ce. ~ merge îl doare piciorul.De ~ (sau de pe ~) din timpul când. Pe ~ în timpul în care. Ca şi ~ de parcă. /<lat. quando
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cînd adv. şi conj. – 1. Indică o relaţie de coincidenţă temporală nuanţată cu ajutorul prepoziţiilor: coincidenţa termenului iniţial, de cînd; a termenului final, pînă cînd; a termenului mediu, pe cînd. – 2. (Cu cond.) Dacă, în caz că (indică o relaţie condiţionată). – Mr. cîndu, megl. cǫn, istr. căn(d). Lat. quando (Puşcariu 364; REW 6932; Candrea-Dens., 344; DAR); cf. it. quando, fr. quand, sp. cuando. – Der. cînduşi, conj. (înv., cînd); cîndai, adv. (poate, posibil), arhaism pe care DAR îl consideră der. din lat. quando alias; cîndva, adv. compus cu vavrea, ca ceva, cineva; nicicînd, adv.; oarecînd, adv. (înv., vreodată), identic prin formaţie cu oricînd, adv., a cărui var. vericînd, se apropie mai mult de forma primitivă, cf. vreun.
(Dicţionarul etimologic român)

când o zbura porcul expr. niciodată. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

când o face spânul barbă expr. niciodată. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

când cucii / puii mei? expr. când naiba? (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

când pălăria / pielea mea? expr. când naiba? (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

când adv., conjcţ.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nici când adv. + adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ca şi când loc. conjcţ.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CÂND conj. 1. (temporal) că. (Acum ~ ne-am odihnit, putem pleca.) 2. (temporal) dacă. (~ vede că ..., pleacă repede.) 3. (temporal) cum. (Frunza-n codru ~ învie.) 4. (temporal) (pop.) cum. (Din ceasul ~ te-am văzut ...) 5. (cauzal) cum, deoarece, fiindcă, întrucât. (~ ştiu că vine, sunt emoţionat.) 6. (condiţional) dacă, (pop.) de. (Ce pot sfaturile mele, ~ nici lacrimile nu folosesc.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca can

Cuvinte se termină cu literele: nd and