cântări dex - definiţie, sinonime, conjugare
CÂNTÁRE, (II) cântări, s.f. I. Acţiunea de a cânta şi rezultatul ei. II. 1. Cântec (de laudă, bisericesc etc.); muzică. ♦ Sunet caracteristic (plăcut) scos de diverse păsări şi insecte. 2. Compoziţie literară cu caracter laudativ. – V. cânta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÂNTĂRÍ, cântăresc, vb. IV. 1. Tranz. A determina greutatea unui corp cu ajutorul cântarului, al balanţei, al basculei. 2. Tranz. Fig. A aprecia, a judeca; a cumpăni, a chibzui. 3. Intranz. A avea o anumită greutate. ♦ Fig. A valora, a preţui. Aprecierea lui cântăreşte mult. – Din cântar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÂNT//ÁRE ~ări f. 1) v. A CÂNTA. 2) v. CÂNTEC. 3) Lucrare literară în care se aduce laudă cuiva sau se glorifică ceva. /v. a cânta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A CÂNTĂR//Í ~ésc 1. tranz. 1) (obiecte, fiinţe etc.) A pune pe cântar (pe balanţă etc.) pentru a determina greutatea. ♢ ~ din ochi a) a stabili greutatea la vedere (fără a pune pe cântar); b) a examina atent cu privirea, pentru a determina calităţile. 2) fig. (acţiuni, situaţii etc.) A judeca, luând în consideraţie toate posibilităţile; a chibzui; a cumpăni. ♢ A-şi ~ vorbele a se gândi bine înainte de a vorbi ceva. 2. intranz. 1) A avea greutate. 2) fig. A reprezenta o anumită valoare; a face; a valora; a preţui. /Din cântar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CANTÁ vb. I. intr. (Schi) A merge pe canturi. [< germ. kanten].
(Dicţionar de neologisme)

cântarea cântărilor expr. (intl.) delaţiune. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

cântare, cântări s.f. 1. denunţ, trădare. 2. mârturisire. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

cântáre s. f., g.-d. art. cântării; (cântece) pl. cântări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cântărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cântărésc, imperf. 3 sg. cântăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cântăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cantá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. canteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CÂNTÁRE s. 1. v. cânt. 2. v. muzică. 3. v. canon.
(Dicţionar de sinonime)

CÂNTĂRÍ vb. 1. (rar) a cumpăni, a măsura. (~ o marfă.) 2. a avea, (pop.) a atârna, a trage, (înv. şi reg.) a veni, (înv.) a apăsa. (Cât ~ sacul?)
(Dicţionar de sinonime)

CÂNTĂRÍ vb. v. chibzui, gândi, judeca, preţui, socoti, valora.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca can cant canta cantar

Cuvinte se termină cu literele: ri ari tari ntari antari