cârcea dex - definiţie, sinonime, conjugare
CÂRCÍ, cârcésc, vb. IV. (Var.) A (se) zgârci2. (cf. zgârci2)
(Dicţionarul etimologic român)

cîrcí (-césc, -ít), vb. – 1. A se strînge. – 2. A micşora, a se contrage. – 3. A se chirci, a se pipernici. – Var. încîrci, (în)chirci, (în)cîrc(e)ia, (îm)pierci. Sl. krŭčiti „a suci” (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 41; DAR), slov. kerčiti, ceh. krčiti, pol. kurczyć, rus. korčiti. V. şi cîrcel. Der. cîrcean, s.m. (căpuşă); cîrceag, s.n. (boală a oilor); cîrcior, adj. (sucit); chircit (var. închircit, piercit), adj. (pipernicit; atrofiat, degenerat; tulburat, anormal); chircitură (var. piercitură), s.f. (avorton, stîrpitură). Var. cu p- sînt rezultat al hiperurbanismului mold. Din rom. trebuie să provină rut. kručak „berbec bolnav”, pe care Candrea îl consideră etimon al al lui cîrceag.
(Dicţionarul etimologic român)

cârceá s.f. (reg.) lemnul ce leagă tânjala de proţap.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: ca car carc carce

Cuvinte se termină cu literele: ea cea rcea arcea