cârci dex - definiţie, sinonime, conjugare
CÂRCÍ, cârcésc, vb. IV. (Var.) A (se) zgârci2. (cf. zgârci2)
(Dicţionarul etimologic român)

cîrcí (-césc, -ít), vb. – 1. A se strînge. – 2. A micşora, a se contrage. – 3. A se chirci, a se pipernici. – Var. încîrci, (în)chirci, (în)cîrc(e)ia, (îm)pierci. Sl. krŭčiti „a suci” (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 41; DAR), slov. kerčiti, ceh. krčiti, pol. kurczyć, rus. korčiti. V. şi cîrcel. Der. cîrcean, s.m. (căpuşă); cîrceag, s.n. (boală a oilor); cîrcior, adj. (sucit); chircit (var. închircit, piercit), adj. (pipernicit; atrofiat, degenerat; tulburat, anormal); chircitură (var. piercitură), s.f. (avorton, stîrpitură). Var. cu p- sînt rezultat al hiperurbanismului mold. Din rom. trebuie să provină rut. kručak „berbec bolnav”, pe care Candrea îl consideră etimon al al lui cîrceag.
(Dicţionarul etimologic român)

cârci s.m. (reg.) vârf de lăstar de vie; porţiune dintr-un strugure; strugure mic.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: ca car carc

Cuvinte se termină cu literele: ci rci arci