cârlană dex - definiţie, sinonime, conjugare
CÂRLÁN, cârlani, s.m. 1. Miel sau ied care a încetat să mai sugă, care a fost înţărcat; miel sau ied până la vârsta de circa un an. 2. Mânz sau cal tânăr, până la vârsta de circa trei ani. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÂRLÁN ~i m. 1) Miel înţărcat. 2) reg. Mânz sau cal tânăr până la trei ani. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cârlán (cârláni), s.m. – 1. Mînz de doi ani. – 2. Berbec de un an. Origine necunoscută. Ar putea fi dim. călan, cu r infix (după Lambrior 107; Creţu 327 şi Candrea, Elemente, 405, din lat. *caballanus); dar al doilea sens este dificil de explicat. Abundă ipoteze incerte: din mag. kerlany (Cihac, II, 488), care fără îndoială provine din rom.; din lat. carnalis (Philippide, Principii, 150; Giuglea, Dacor., I, 245-7; Giuglea, LL, I, 171; cf. DAR); cf. sp. carnero, însă der. este dificilă; din sl. *krdlanŭ, de la krŭdocîrd (Weigand, Jb, XVI, 222); din fondul preromanic (Rusu, Dacor., XI, 148; Lahovary 321). – Der. cîrlănar, s.m. (păstor, cioban). Din rom. este mag. kirlán, kerlany (Edelspacher 16).
(Dicţionarul etimologic român)

cârlán s. m., pl. cârláni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cârlánă s. f., g.-d. art. cârlánei; pl. cârláne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CÂRLÁN s. v. noaten.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca car carl carla carlan

Cuvinte se termină cu literele: na ana lana rlana arlana